Un puzzle dificil: Adaptarea Tetris-ului pentru marele ecran
Adaptările de jocuri video au o istorie îndelungată și complicată, de la cele pur și simplu proaste (Assassin’s Creed sau Alone in the Dark) la cele acceptabile (franciza Resident Evil, care nu urmează îndeaproape povestea jocurilor, dar este totuși agreabilă). Însă, în acest an, formatul a ajuns la noi culmi cu The Last of Us de la HBO, pe care mulți l-au proclamat drept prima adaptare video game cu adevărat excelentă. La prima vedere, Tetris părea că se va situa undeva între cele două extreme. Cum ar putea fi transformat jocul video de puzzle într-un film interesant? În mare parte, nu exact așa. Tetris este o adaptare acceptabilă a luptei din viața reală pentru drepturile asupra unuia dintre cele mai faimoase jocuri video din toate timpurile, dar, chiar și cu toate aspectele sale vizuale și nostalgia anilor 80, lipsește ceva când toate piesele se îmbină.
Plasarea Tetris-ului într-un context istoric
Tetris îl are în prim-plan pe Taron Egerton, în rolul lui Henk Rogers, un designer de jocuri video olandez care a fondat Bullet-Proof Software. Filmul îl prezintă pe Henk la o conferință de jocuri video din Las Vegas, unde devine îndrăgostit de celebrul joc video și cumpără câteva dintre drepturile asupra lui. Singurul obstacol este că nu se știe cu exactitate cine deține drepturile de distribuție – inclusiv Robert și Kevin Maxwell de la Mirrorsoft (Roger Allam și Anthony Boyle), directorii executivi de la Nintendo, Togo Igawa (Hiroshi Yamauchi) și Minoru Arakawa (Ken Yamamura), și Robert Stein (Toby Jones). În centrul tuturor: Alexey Pajitnov (Nikita Yefremov), creatorul Tetris-ului și cetățean al Uniunii Sovietice. Pe măsură ce lupta legală pentru drepturile de autor asupra Tetris-ului se intensifică, Henk, împreună cu toți ceilalți care se luptă pentru drepturi, călătoresc înainte și înapoi de-a lungul Cortinei de Fier pentru a avea oportunitatea de a distribui ceea ce ar putea fi cel mai popular joc video din toate timpurile.
Un joc de-a dreptul legendă
Adaptările cinematografice ale jocurilor video au o istorie îndelungată și zbuciumată, de la cele pur și simplu proaste (Assassin’s Creed sau Alone in the Dark) la cele tolerabile (franciza Resident Evil, care s-a abătut însă de la povestea din joc). Anul acesta, însă, formatul a ajuns la noi culmi cu seria The Last of Us de la HBO, pe care mulți au considerat-o prima adaptare video reușită. La anunțarea sa, Tetris părea să se situeze undeva pe scara de la proastă la tolerabilă. Cum aveau să transforme jocul de puzzle într-un film captivant? În mare parte, nu reușește să facă asta exact. Tetris este o adaptare decentă a bătăliei reale pentru drepturile unuia dintre cele mai faimoase jocuri video din toate timpurile, dar, în ciuda esteticii vizuale și a nostalgia anilor 80, lipsește ceva atunci când toate piesele se îmbină.
Bătălia pentru drepturi
Tetris îl are în rolul principal pe Taron Egerton, care îl interpretează pe Henk Rogers, un designer de jocuri video olandez care a fondat Bullet-Proof Software. Filmul îl introduce pe Henk la o conferință de jocuri video din Las Vegas, unde se îndrăgostește de jocul cu același nume și cumpără unele dintre drepturile asupra acestuia. Singura problemă este că nimeni nu este sigur cine deține care drepturi de distribuție – inclusiv Robert și Kevin Maxwell de la Mirrorsoft (Roger Allam și Anthony Boyle), executivii Nintendo Togo Igawa (Hiroshi Yamauchi) și Minoru Arakawa (Ken Yamamura) și Robert Stein (Toby Jones). În centrul lor se află Alexey Pajitnov (Nikita Yefremov), creatorul Tetrisului și cetățean al Uniunii Sovietice. Pe măsură ce bătălia legală pentru drepturile asupra Tetrisului se întețește, Henk, împreună cu toți ceilalți care își doresc drepturile, călătoresc încoace și încolo prin Cortina de Fier pentru a avea oportunitatea de a distribui ceea ce ar putea fi cel mai popular joc video din toate timpurile.